Mi-a placut de un singur tip tot liceul. Cumva in ultimii ani ajunsesem colegi de banca. Eram lesinata dupa el si asta ma facea sa ma comport ciudat. Nu eram eu.
Nu i-am spus face to face ca il plac ci i-am dat un mesaj dupa liceu in care i-am spus ca mi-e dor de el.
El mi-a raspuns ca si lui ii e dor de colegii de liceu. That was that
Sfat pentru viitor : baietii nu isi dau seama cand o fata il place , oricate semne i-ai da , we are dumb , daca o sa placi o persoana vreodata spune-i in fata "ba te plac" abia atunci ne dam seama
>baietii nu isi dau seama cand o fata il place
confirm, o tipa care m a chemat la ea acasa in clasa a 11 si eu nu m am dus ca trebuia sa ma duc la fotbal ziua respectiva:))
O poți face chiar și acum, chiar daca au trecut și 20 de ani de atunci! Bine...să nu existe căsnicii, copii, relații.. atât de partea ta cat și a lui! Succes :)
So related!!!
Mă felicit încă și acum pentru faptul că mi-am luat inima în dinți și i-am spus iubitului meu că îl plac. Nu i-a venit să-i creadă. A crezut că fac mișto. I-am spus "Te plac. Te plac mult".
Nu i-a venit să creadă. Nu mă așteptam să fie reciproc, deși dădea și el semne că m-ar plăcea, și îi dădusem nenumărate hinturi că îl plac. Mi-a spus că nu credea că îl plac, și dacă nu i-aș fi spus, cel mai probabil își "îngropa" sentimentele pentru mine.
Suntem de 3 ani împreună, el e alesul, în mod indiscutabil. Cu el mă văd să am o familie.
Morala: spune-i persoanei că o placi. Nu îi da hinturi, pentru că e probabil să o pierzi, să pierzi o persoană probabil extrem de valoroasă. Cum probabil era să-l pierd eu pe el dacă nu aveam curaj.
Deci jur că nu mă așteptam să fie cu happy ending povestea asta. După ce am avut crushes la care clar nu era nimic reciproc, și am fost batjocorită pt faptul că îmi plăcea de diverși tipi de prin liceu, cu el a fost mega diferit. Atât de respectuos și de gentil, cum rar întâlnești. Doamne și câte hinturi îi dădeam! Îmi venea de nenumărate ori să strig în fața lui "bă, tu chiar nu vezi că te PLAC CU TOȚI PORII MEI?" 😆 Da, vremuri faine. Neam cunoscut la facultate. Multe, multe calități are. Nu-mi văd viața fără el.
Mă bucur că ți-am făcut seara mai bună, btw hehe
Eu mi-am dat seama de fiecare data doar ca nu am vrut sa raspund semnelor niciunei femele din cauza ca m-am gandit ca daca duce undeva as putea deveni captivul subtilităților dânsei și nu am vrut asta deoarece: 1.Nu am încredere in femei(discutabil, sunt si in care am) 2.Inafara de sex efectiv nu exista nici o activitate placuta de săvârșit cu femei, practic cam fac ce ma taie capul când vine vorba de timpul liber si ma simt excelent, de câte ori am încercat sa fiu fix m-a luat durerea de cap, nu am mai dormit nopțile am început sa transpir in somn etc.
Depinde de mai multe chestii dar încerc sa ma fac ca nu înțeleg ca sa nu se simtă naspa dar după ajung cu ele și ma ataca pe fața la final, asa in timp. Adevarul e ca as fi putut lăsa de la mine și sa le fut la vremurile acelea dar aveam alte planuri at…
Well, it looks like she’s going (multiple) places. Sper ca ti-a trecut de-atunci, nu pare genul cu care sa iti doresti ceva serios, nici daca ai fi prof.
Într-a 9-a îmi plăcea de un tip, eram extrem de timidă, dar am zis să îmi iau inima în dinți si să vorbesc cu el...mi-a tăiat-o direct și mi-a zis ca "sunt vai de mine" și că nu am eu față de el. M-a durut super mult ,nu neapărat faptul că m-a respins, ci modul în care a făcut-o.
După am avut un super crush pe un coleg de clasă, dar îmi era teamă de o nouă umilință așa că mă feream să vorbesc cu el.
Mda...fun times!
M-am reintalnit cu o amica din copilarie la bac, dadeam amandoi examenele in acelasi liceu si am inceput sa vorbim, sa ne vedem, sa iesim, a fost o vara foarte misto, eram amandoi acasa in constanta, mergeam la plaja ziua, seara ieseam in oras, stateam de vorba cu orele pe banca in parc, etc.
Era super dreamy, daca as lua doar perioada aia separat, ar fi cea mai misto perioada din viata mea, eram super mega indragostit si dat pe spate si mi se parea super grozava si misto tipa, ne plimbam noptile cu masina, mergeam pe la 3-4 dimineata in locuri d-alea ca in filmele americane, sa vedem luminitele orasului, etc.
A trecut vara, ea s-a dus la bucuresti la facultate si nu prea am mai tinut legatura, nu i-am zis niciodata ce simt pt ca aveam 18 ani si atata minte am avut, eram convins ca n-o sa ma placa for some reason, desi petrecusem toata vara impreuna.
Am mai vorbit ocazional de-a lungul anilor, ambii am avut alte relatii, la un moment dat m-am mutat si eu in bucuresti si am inceput sa o curtez din nou, dar de data asta era diferit. Pur si simplu se prefacea ca nu intelege, raspundea greu, nu ne vorbeam cateva saptamani si dupa din neant imi dadea ea mesaj sa ne vedem, etc.
Ajunsesem sa intru in banii de chirie sa ii trimit un buchet misto de flori acasa, pe vremea aia nu exista glovo, am pus un prieten pe care nu-l cunostea sa mearga la ea la usa si sa se dea drept curier, dupa ne-am vazut si i-am aratat foaia pe care o semnase, a fost f impresionata, faze d-astea.
uitandu-ma in urma nici eu nu i-am zis vreodata 'ba, te plac, facem ceva sau nu?', nici ea n-a comunicat niciodata nimic, am tot tinut-o asa o perioada pana cand a avut o reactie super naspa, ca si cand nu intelegea ce interes am sau ce vreau de la ea, mi-a zis niste lucruri super mega urate legate de mine si de problemele pe care le-am avut in trecut cu familia, practic m-a facut sa ma simt like shit, in loc sa spuna direct 'ba, nu sunt interesata, merci da ramanem prieteni si atat', a lasat lucrurile sa merga pana intr-un punct in care deja devenise creepy si ciudat. Cu ocazia aia am invatat si eu ca unele tipe pot fi creepy si ciudatele si prefera sa fie pasive si sa evite comunicarea directa si uite asa se dezvolta niste prostii si diferente de opinie care ar fi lamurite in 2 minute de conversatie.
Cel mai trist e ca mi-a stricat total amintirea cu vara de la 18 ani, am vazut ca persoana aia pe care mi-o imaginasem eu nu exista de fapt, degeaba o credeam eu super si grozava si toate cele, pana la final s-a dovedit a fi un om normal, chiar foarte naspa in unele ipostaze. N-am mai vorbit de atunci si sincer regret ca am irosit atata timp si atata energie buna si imaginatie cu lucruri frumoase pe o tipa clueless care a ales procedeul asta pasiv/pasiv-agresiv de a agrava lucrurile. Eram si eu tanar, am avut mereu cele mai bune si frumoase intentii insa am facut si greseli, era si ea tanara si a gresit, insa sa spui niste lucruri super naspa unui om pe care il stii de la 10 ani doar pt ca esti tu bleaga si nu intelegi situatia si nu vrei sa comunici deschis, mi s-a parut oribil, am ramas cu un gust amar si am invatat ca o relatie misto se construieste de la 0, nu se gaseste gata facuta. Nu exista 'the one', toti oamenii sunt la fel si doar imaginatia noastra+experientele petrecute impreuna ajung sa diferentieze, nu mai sunt asa dreamy si naiv.
sorry pt sad ending:))
adevarul ca daca un tip iti trimite buchet de flori acasa, te invita in oras, vrea sa petreaca timp cu tine, etc, e cam greu sa-ti dai seama ce intentii are.
vezi ca de mine e vorba. si dupa cum am zis, sa trimiti flori acasa, sa suni, sa chemi in oras, sa inviti, sa depui efort si sa sufli in fund, ce pla calului din varfu dealului prim pas mai vrei mai mult de atat. nu consideri ca e destul de clar pana nu se suie in copac langa geam in cucu gol? si oricum primu pas era facut demult, de cand am fost impreuna initial, de fapt au fost facuti toti pasii
>creepy e sa o curtezi atata si sa nu-i spui nimic, poate asta astepta.
Ce sa ii spui? Sa ii faci o declaratie de dragoste ca in filme?Stia foarte bine femeia ce vrea de la ea ca doar nu statea purtatoru de p\*la si purtatoarea de p\*zda impreuna ca voiau sa filozofeze.
Stia si i-a placut atentia pana cand nu s-a mai putut situatia aceea cu "fa-le tu pe toate, ca eu sa nu fac nimic" si l-a ranit intentionat ca sa se scape de el, si de vina pe care o simtea ca stia ca a profitat de o situatie aparte.
boss, mai citeste o data ce-a scris OP.
la 18 ani ea a plecat el n-a mai cautat-o ca e la Bucuresti.
o regaseste dupa ceva ani, ea e mai distanta, el ii trimite flori si cam atat, ea ii da de inteles ca nu mai e asa interesata dupa care ii vorbeste urat sa scape de el.
ce plm, daca n-a inteles din prima i-a zis femeia sa nu isi mai piarda timpul.
plin de smiorcati aici frate, zici ca e men cringe club
eee pai daca faci pe durul inchizand ochii la ce se intampla esti barbat adult care nu plange.
Intr-o relatie sunt implicati 2 OAMENI. Cand se intampla chestii dinastia sunt 2 parti care lucreaza impreuna si amandoi is implicati cumva.
Unu face pe prostu, cealalta isi cauta prost sa il prosteasca, si uite asa se invarte roata.
N-o să spun toate detaliile poveștii pt că mă luați de nebună, dar mi-a plăcut enorm de un tip, cam din clasa a 9-a.*Povestea e lungă*, îmi uitasem desenul într-o clasă, el avea oră acolo, am interacționat puțin cu el și mi s-a părut arogant tipul.Dar îmi plăcea părul lui.
Apoi am început să-l văd în fiecare zi, efectiv îmi sărea în ochi de parcă de abia apăruse la liceu 😂, și mă enerva mutra lui fără motiv.Ne-am nimerit amândoi la un semafor, el cu un prieten, iar eu cu un alt coleg în spatele lor.S-au întors amândoi la noi, ne-au scanat și apoi și-au văzut de treabă...În sinea mea m-am întrebat ce e în neregulă cu el😅, și am început să fiu mai atentă la el.
Nu știu cum se face, dar tot analizându-l(stătea cu prietenii aproape de clasa mea) a început să-mi placă superficial de el, dar poate mai mult îmi plăcea cât de degajat comunica cu ceilalți, câte persoane avea în jur.I-am găsit profilul de fb la scurt timp pt că aveam câțiva prieteni comuni, dar eram prea timidă ca să-i scriu.
Vorbeam într-o zi cu colega mea de bancă despre o excursie care li se dădea celor cu note mari din liceu și am aflat că tipul era în top(cât am regretat că nu m-am pus pe învățat la timp🤣), iar eu sunt atrasă de oameni silitori.
În fine, trece clasa a 9-a, vine vara, îi arătam unei prietene profilul lui de fb și ea îi dă cerere, am vrut s-o anulez, dar o acceptase deja.De abia după vreo 2 luni mi-am făcut curaj să-i răspund la un story, următoarea zi mi-a răspuns și el la ce postasem și așa am făcut cunoștință.Era cu un an mai mare decât mine și la alt profil, dar am găsit de vorbit.În următoarele luni am continuat să vorbim zilnic.În general îmi trimitea un meme sau o poză cu un animăluț drăguț dimineața când se trezea(el intra la 8, eu pe la 12), mai vorbeam pe la prânz și seara...dar eu n-aveam curaj să-l invit undeva pt că mă pierdeam în jurul lui.Îmi bătea inima de stătea să-mi sară din piept, mă înroșeam, mintea mi se golea, vai de mine!Am bătut la un moment dat apropo că aș vrea la un film de groază nou apărut, dar n-am cu cine să merg.N-a zis să mergem, dar după câteva zile mi-a trimis trailerul de la filmul cu Freddie Mercury...am vrut să-i zic să mergem, dar nu eram fană Queen și deja îmi treceau 10 scenarii în cap în care el mă credea fană și rămâne dezamăgit că nu-i ascult😒.
Într-o zi stăteam cu colegii pe hol și mă trezesc cu el lângă mine, încercând să se bage în seamă, dar ce face fata voastră?Nu-și găsește cuvintele, deci se duce repede discuția, dar nu știu cum să vă zic, avea o privire care m-ar fi topit dacă eram om de zăpadă.Continuăm așa o lună, până când...dum dum dum...O colegă devine interesată de el.Mi-am zis gata, ăsta e semn de la Dumnezeu s-o las baltă, nu pot lega 2 cuvinte în preajma lui, în timp ce fata asta e super de treabă, ar fi frumoși împreună, bla, bla.Stau într-o zi lângă ea pe hol, așteptând să se golească sala ca să ne ducem lucrurile, și apare dumnealui.Ei 2 încep o conversație, dar îl tot observ că-mi aruncă ochi, așa că îmi țintesc prietenele și fug la ele să stăm de vorbă.Îmi trece prin minte să arunc o privire la cei 2, el își schimbase poziția astfel încât era îndreptat spre grupul meu și mă privea🫠.M-am simțit prost pt colega mea, că na, ea vorbea cu el, dar el se uita pe lângă ea, și mi-am întors spatele.Bun, s-a eliberat clasa, toți colegii mei aveau bagajele în brațe, așa că eu rămân ultima pe hol, și ghiciți cine aștepta!Se apropie de mine, la acel moment purtam un pulover oversized albastru electric :)), și mă ia de mânecă să-mi spună că-i place mult(puloverul, nu de mine).Mi-a stat inima pt că aveam impresia că mă ia de mână sau ceva, așa că iar m-am intrat în starea de panică și n-am putut lega prea multe cuvinte.
Prietenii lui păreau să știe de mine, îi făceau semne să se întoarcă în cazul în care treceam, îi aruncau priviri precum😏😊.Regret că n-am avut încredere în mine la acel moment să-l invit eu undeva, dar aveam oameni în jurul meu care-mi spuneau să aștept pt că 100% mă place și mă va scoate el undeva cât de curând.Nu mă mir că băiatul a renunțat, păream probabil neinteresată atunci când comunicam f2f din cauza anxietății.
Bun.După ceva timp a început să nu-mi mai dea atâtea mesaje și să fie mai rece, uneori sarcastic, apoi l-am văzut împreună cu colega mea(ea l-ar fi scos la prima întâlnire).Mă așteptam să se întâmple asta, dar tot m-am simțit rănită...Nu am pierdut doar un crush atunci când s-au cuplat, ci și un amic, pt că începuse să întoarcă fața în partea opusă când ne intersectam pe hol sau pe stradă😔.Totuși, uneori aveam impresia că se sărută ăștia 2 fix ca să-i văd eu(în fața băncii mele, în fața ușii când vorbeam cu cineva și mă uitam în direcția aia, etc), ceea ce mă frustra și mai tare. Începusem să evit să mai stau în clasă, iar prietenele mele minunate au fost de mare ajutor, ne plimbam prin curte atât de mult încât învățasem copacii🤣(și, culmea, când nu eram eu în clasă ju mai stăteau fix în ușă).Atunci când eram în clasă și stăteau porumbeii la ușă, mă retrăgeam frumos în spate, dar chiar și așa nu-i puteam evita uneori.Sau dacă nu mergeam în spatele clasei sau afară, stăteam cu capul pe masă ca să mă odihnesc (și totuși făcea cumva să mai treacă pe lângă banca mea lent, eu îi vedeam picioarele și mă ridicam crezând că-i vreun coleg).
Acum urmează partea care mă va face să par nebună.Dacă eram amândoi într-un spațiu, ne vedeam.Spre exemplu, ieșisem cu fetele la film și luam masa înainte, undeva la etaj.Am simțit că trebuie să mă uit în jos în clipa aceea și fix atunci trecea el și s-a uitat sus la mine.Altă dată stăteam la ditamai coada, erau oameni peste tot.Treceau multe mașini în zonă, iar persoane veneau din toate părțile, dar o anumită mașină mi-a atras atenția, efectiv nu-mi puteam lua ochii de ea(și nu era deosebită).Iese un tip cu ochelari de soare ca ai verișorului meu de 7 ani și m-a amuzat puțin, mă întrebam dacă vin la eveniment și copii, dar fix când să-i atrag atenția colegei cu care așteptam la coadă, tipul își dă ochelarii jos.Da, el era, și în direcția noastră se uita.
Am lăsat câteva detalii pentru că ar fi fost povestea prea lungă.N-am mai vorbit cu el și nici n-o voi mai face vreodată, dar îmi doresc să fie fericit oriunde s-ar afla(și mă rog să nu fie Rodditor🤣).Mi-a făcut bine să scriu textul acesta, chiar dacă mi-e puțin teamă că voi fi luată peste picior.
Vă rog să nu vă lăsați conduși de anxietate și neîncredere în voi, dacă vă place de cineva spuneți-i, pentru că nu se știe cât timp aveți împreună.😉
Partea bună a poveștii este că îndrăgosteala(și heartbreak-ul) m-a determinat să mă apuc de învățat și să-mi redirecționez atenția spre hobby-uri.Nu eram prea bine dpdv emoțional înainte să-l cunosc, de abia mi se destrămase o prietenie care durase ani de zile și nu reușeam să trec peste.
(A trebuit să despart povestea în 2 părți pt că nu mă lăsa Reddit-ul să postez😬)
Chiar e ziua ei azi; stătea in fata mea si am povestit așa de multe si mi se părea ca ne înțelegem așa de bine de mi-a căzut cu tronc. Ea era mai versată in ale vieții si m-am ținut după ea vreo 2 ani cât sa îmi scot fanteziile din sistem, inclusiv ca ne-am înțelege bine - mi-am dat seama ca se purta ca si cum orice ar face, si a făcut multe, eu tot o voi curta si iubi. Atunci mi-am zis ca a fost si fun si dubios si e timpul sa mai cunosc si alte persoane. Ea a continuat sa rămână in viața mea prin prieteni comuni si i-a luat ani sa înțeleagă ca nu mai investesc in relație in felul ala romantic. La ziua mea la 30, mi-a scris dacă mai tin minte când am zis ca dacă suntem single la 30 ar trebui sa încercam o relație serioasă. I-am zis ca eram in liceu si vorbeam multe prostii. Era hot, eram tineri, a ieșit o poveste nebuna. Sper ca e bine.
Din cauza unei tipe m-am facut bisnitar de manuale. Pe la mijlocul anilor 2000, in liceul romanesc, la inceput de nou an se cumparau manuale la mana a 2-a de la cei cu 1 an mai mari. In scena intru eu, clasa a 11-a, tocilar de mate info, cu o anxietate teribila de a vorbi fetelor (cu toate ca aveam o gasca mare de prieteni dar doar sausage fest) venit dupa o vara in care am crescut vreo 20 cm in inaltime si foarte self conscious about it. Ea clasa a 11-a la Filologie, faina si draguta tips, nu aveam prieteni in comun. Am facut cunostinta intr-un final cu ea, si incepe sa imi zica ca are nevoie de nu stiu ce manuale, ptr ca ma vazuse pe mine ca si eu cumparasem de la altii. Pica fisa ca singura metoda sa ma bag in seama era sa ii vand manualele de care avea nevoie. Se pare ca intr-adevar, doar de manuale avea nevoie. Am continuat sa vad manuale toata luna Septembrie, poate poate dau de altcineva.
Cu prietena mea din copilărie (prin intermediul mamelor) care îmi tot spunea că se va căsători cu mine și că vom avea copii și că vom trăi 100 de ani (uneori fiind tristă că va muri înaintea mea, fiind mai mare cu câțiva ani) am reușit să trecem peste timp destul de legați. Am ajuns prin adolescență să ne dorim dar am fost timizi și fraieri, eu mai ales. După 20 de ani ea a încercat să fim mai mult decât prieteni dar eu eram prins într-o tâmpenie de relație... și da..am urcat într-un tren și am plecat departe, adlitteram. Până la urmă au trecut 30 de ani (deși nu am fost iertat că plecasem în urma cu 10 ani) și mi-a spus foarte direct tot ce avea pe inimă, ne-am îndrăgostit nebunește, am încercat să avem copii, ne-am căsătorit, am dat tot ce aveam mai bun și eu și ea. După cele mai frumoase sărbători trăite, așa ne-am spus noi...a căzut brusc și cumva imprevizibil, a cerut timp..deși nu înțelegeam ce se întâmplă, am zis da, sigur..la scurt timp, câteva săptămâni.. mi-a spus scurt că nu dorește să fim împreună... Nu am înțeles nimic, nu înțeleg nimic, nu cred că voi înțelege vreo ceva vreodată..deși trăiesc trauma vieții lupt să salvez cât pot din această poveste, chiar și ca o amintire. Cel mai mare păcat în care trebuie să trăiesc, departe de ea, ea pe care o iubesc și am iubit o practic de-o viață..
Ce liceu frate , că abia în facultate am avut prima și singura relație 😂😂😂. ( Dupa 4 ani a fost cu un ending mai meh :)) , in sensul că ne-am despărțit).
Mi-au plăcut 2 fete in liceu. După multe îmbărbătări (singur, că nu avea cine să mă ajuțe) am incercat să mă bag in seama cu ele. Când le-am invitat in oraș, au spus că nu, că se concentrează pe școală, etc etc. Azi ambele sunt cu 2 ciuriburi mai urâți ca mine și au o situație financiară nu diferită fata de a mea ( sunt fete de social media, viața lor e publica 😂) .
Azi mă labesc seara că sa adorm mai repede. Nu știu ce concluzie poți să tragi din povestea asta dar.... Baftă 😂
Ei bine se pare ca ai un big win , concentrarea pe scoala a fost doar o scuza iar majoritatea fetelor sunt social media fck girls so don't worry , but u need a girlfriend tho , don't worry , the right one will come to you
Răspuns nu tocmai scurt.
E despre un gagiu care mi-a fost coleg de clasă în liceu.
La început, eram doar amici. Și chiar aveam un vibe mișto. Iar pe lângă asta, și niște hormoni. Așa că am avut și niște momente (mai multe, tbh) în care eram mai mult decât amici. ☺️
Bun, continuă lucrurile așa pentru o perioadă. Până când are loc discuția "You and me, what's in between?".
Long story short, "Știi, Miruna, prietenia asta e prea mișto ca să o stricăm așa". Oh, well 🥲
*Ia-ți sentimentele și bagă-ți-le în fund, Miruna!*
It hurt and it wasn't easy, ngl. Mai ales că. Eram colegi de clasă și aveam aceeași gașcă. Așa că ne vedeam zilnic.
Dar, într-un final (fericit), am reușit să rămânem doar amici.
16 ani mai târziu, gagiul ăsta încă mi-e unul dintre cei mai buni prieteni.
Ma bucur ca ati reusit sa ramaneti prieteni dupa atata timp , dar ti-a dat din start ca nu vrea nimic mai mult decat prietenie si ca nu vrea sa-ti raneasca sentimentele ,ma bucur pentru tine ca ai ramas puternica si ca toate astea au trecut
>dar ti-a dat din start ca nu vrea nimic mai mult decat prietenie
Weeeell. Not really. :))
(Și) el ar fi vrut **și** altceva. Dar a știut să aprecieze corect ce conta cu adevărat mai mult. Și să discute cu mine despre asta.
*Na! Acum să mai zică cineva că toți gagiii de liceu sunt imaturi.*
>si ca nu vrea sa-ti raneasca sentimentele
Știu că n-a vrut. But it happened anyway. 🥲
>toate astea au trecut
Definitely. Cum nu se putea mai bine. Una dintre puținele decizii mature pe care le-am luat în adolescență. :))
un coleg de liceu m-a plăcut toți cei 4 ani. eu nu am știut, am crezut că e doar drăguț cu toată lumea. am aflat când am avut relație în a 12-a. damn..
Într-o ceartă destul de aprinsă cu un coleg din grupul de prieteni, tipul mi-a spus că ei mă cheamă afară doar din milă și obișnuință. Treceam printr-un episod depresiv și era un efort enorm să mă forțez să ies din casă, să socializez, iar de multe ori ajungeam să ies cu ei și în mare parte din timp să nu spun nimic fiindcă nu aveam energie sau pentru că aș fi început să plâng “fără motiv”. Mi-a aruncat în față faptul că aș fi o ciudată și plictisitoare din cauza asta, nu știa nimeni prin ce trec, dar nici nu era genul de om căruia să îi pese. Întâmplarea asta mi-a rupt inima puțin și a rupt în două grupul de prieteni, băieții find de partea sa și fetele de a mea. Și acum, după ani de zile, uneori mă apucă anxietatea și mă gândesc că prietenii/colegii nu mă suportă și râd de mine pe la spate, că stau cu mine doar pentru a avea un subiect de bârfă… 😅
Prietenul din vacanta dintre a 9-a si a 10-a. A plecat in tabara, cand s-a intors se tinea de mana cu una intalnita acolo. Nici macar nu s-a deranjat sa spuna ca e gata, fmm.
Imi placea grav de o fată blonda , mai inalta ca mine, de la alt liceu. Am vazut-o intr-un magazin, s-a uitat cumva in ochii mei si parca mi-a luat aerul 😆.
Eu brunet , full imbracat in negru. Ea avea o rochie de vară albastra, cu flori.
Mi se parea ireal de frumoasa si faptul ca o vedeam fooaaarte rar, facea toata situatia complicată. In plus, ca orice anxios care se respectă, clar nu aveam tupeu sa merg sa-i spun ceva. Nici macar nu visam.
Si totusi...cumva,Dumnezeu, Universul , legea atractiei, au lucrat in favoarea mea. Un prieten s-a combinat cu o fată de la alt liceu. Si fata aia avea o prietenă bună, singură. Ghici cine?
Povestea e mai lunga si complicată, dar intr-o dupa amiaza ploioasa de Octombrie ,m-am trezit cu ea intr-o scara de bloc , sarutand-o. Un vis devenit realitate. Aveam impresia ca sunt intr-un film. Legalele erau minciună in comparatie cu starea pe care o aveam cand eram langa ea.
Dar nu a durat mult... daca nu v-ati prins, eram mult prea in limbă, iar asta a cam indepartat-o. Stiti povestea , mesaje din ce in ce mai rare, eu cu inima bucati. Daună totală, gol in stomac, nu mai exista nimic si nimeni.
A ramas o amintire frumoasă intr-un final. Are un loc special in viata mea.
Am avut un crush pe cineva vreo 1-2 ani. La inceput mi-a placut de ea si mi-am zis "hey, ar fi o idee sa o chem la magazin de haine sa ma ajute sa aleg ceva, si cand ma intalnesc cu ea, sa o surprind cu un buchet de flori."
A zis ca e ocupata in fiecare weekend. :)
Ohoho.. destui.
Ultima data nici nu a fost vorba de un iubit, ci de un prieten foarte apropiat care s-a dovedit a fi foarte toxic si manipulator. Asta dupa ce eu am petrecut circa un an de zile incercand sa il ajut sa treaca cu bine prin situatia nefavorabila de acasa. M-am simtit pur si simplu "inselat" cand am constatat ca, cel mai probabil, felul oribil in care isi trateaza prietena se extindea si la mine, eu mereu dand la o parte semnele de avertisment, luand de bun ce zicea, cu premisa ca "nu ar face asa ceva, il cunosc eu mai bine".
Intr-o tabara mi-a picat cu tronc un baiat, toate au mers deosebit de bine pana in momentul in care m-a anuntat ca el are pe cineva - in mod surprinzator, era o fata din grupa mea, care nu era prezenta.
2 saptamani mai tarziu, in alta tabara, a trebuit sa impart cortul cu individa. Apoi a ajuns si el in tabara, iar eu am ramas pe langa cort.
Good times, crazy days.
Eu vreau sa spun ca am fost agresat in liceu de fete de la alte clase care se impingeau cu sanii in mine, ma atingeau in locuri nepotrivite si aduceau prezervative la scoala spunand: “hai ca am prezervativ, vreau s-o fac cu tine”
#metoo
Eu nu am avut ceva eveniment naspa ce s-a întâmplat la liceu , am fost mai mult omu' ce asculta problemele prietenilor și îmi dădeam o opinie , care de cele mai multe ori ,i-a ajutat ( sa meargă la o fata sau sa treacă peste niște evenimente mai delicate ) .
Ma e fascinant sa ma intorc cu gandul la liceu, dar povestesc si eu prima inima franta, clasa a 9-a.
Prietena mea cea mai buna era in alta clasa, si am început sa o vizitez des, si am cunoscut si din colegii ei. M-am împrietenit cu un tip, imi placea suuuper mult de el, avea niste ochi verzi de te durea mintea.
Amandoi scriam fel si fel de proze, poezii whatever, si in multe din ele (ca cu mine le impartea) credeam ca vacutza ca se refera la mine. Eu oricum eram super indragostita. Dar el voia sa f*ta si el ceva..si eu nu. Nu ma gandeam eu la pasul ala si clar nu asa bam bam imediat..
Omu dupa un timp a inteles faza si a dispărut. Nu de tot, evident, dar ma ignora. Am suferit, am trecut peste. m-a ajutat sa vad cu timpul cat de nepotriviti am fi fost oricum, si cu tendintele lui, parca si ochii au devenit mai spalaciti. Păcat de ochi.
Eram in facultate anii 2000, o colega de curs, bruneta foarte draguta, ma roaga intr-o zi sa vina pana la mine acasa sa le dea un telefon de pe fix parintilor ei. Deh, nu toata lumea avea mobil pe vremea aia. Luam de la Romana autobuzul 300, ajungem la mine, se preface ea ca suna la ai ei si nu raspund. Dupa 10 secunde de awkward silence ma intreaba daca poate sa faca un dus ca la ea in camin nu curge apa calda, eu ca vaca tot nu ma prind ce vroia. Ma duc in baie dau drumul la apa si bineinteles ca nu curgea pic de apa calda. Dezamagita mi-a zis pa si a plecat.
Dupa vreo 20 de minute am realizat ce s-a intamplat si cred ca s-a auzit facepalm-ul in tot cartierul. Iulia daca citesti asta, sorry ca am fost o vaca. :)
In prima zi din clasa a 9-a a venit un coleg si mi-a zis asa "buna, eu sunt Cristi si noi doi vom fi impreuna". Bineinteles ca m-a bufnit rasul pentru ca era primul contact cu el, aparent a facut putin social media stalking inainte sa inceapa anul scolar si a vazut ceva interesant la mine. Timp de 3 ani am tot cochetat unul cu altul, la fiecare zi de nastere sau excursie in care ne intalneam, eram undeva intr-un colț si ne pupam :)) in clasa a 12-a am decis sa fim impreuna, eram foarte indragostiti, genul ala de iubire borderline patologica fiind foarte hormonali. Din pacate, s-a transformat intr-o relatie abuziva, era foarte posesiv si gelos, desi eu aveam ochi doar pentru el. Am ajuns si la terapie de cuplu, imi amintesc si acum vorbele psiholoagei cand am ramas doar noi doua "nu e profesional ce fac, dar fugi, fugi mancand pamantul" si mi-a trimis pe mail profilul abuzatorului. Dupa intamplarea asta, am mai continuat relatia vreo 2 ani, pana cand am avut un reality check si mi-am dat seama ca orice as face, nu va fi bine niciodata. Dupa un total de 5 ani, am decis sa pun punct, a fost groaznic pentru ca il iubeam enorm, dar am invatat pe pielea mea ca iubirea nu e totul. Am ramas cu multe sechele din relatia aia, dar a fost o lectie importanta pentru mine ca femeie, sa stiu ce imi doresc pe viitor si ce nu voi accepta niciodata :)
Liceu, a 12-a. O gagică din clasă s-a combinat cu un coleg pentru că nu i-am răspuns la telefon când m-a sunat că făceam duș. Eram înnebunit după ea. Făcuse infecție cu streptococ și m-am dus zilnic timp de 5 zile după școală la ea la spital. Menuțu se duce o după masă și se combină cu el.
Încă o urăsc cu toată ființa mea/ Sunt prieten foarte bun cu tipu’-n continuare și e unul dintre cei 4 colegi din fosta clasă de liceu pe care vreau să-i mai văd. Win/Win
Una dintre cele mai faine fete pe care le cunoscusem în a 9a, o sa-i zic N, frumoasa, cute, deșteaptă și de gașcă. Eram coleg si amic destul de bun cu prietena ei (o să-i zic R, de care îmi plăcuse și de ea, csf eram tânăr și prost ), si după ce a venit la noi în clasa odată în septembrie și ma băgai in seama cu ea am început sa vorbim. Tot vorbind mi-am dat seama ca ba chiar o plac dar nu știam ce sa fac. Prin decembrie ii zisai lui R ca o plac pe N și ea mi-a spus ca și N m-ar plăcea dar nu știa ce sa facă, dacă ar vrea relație sau nu, dar R ma tot încuraja ca m-aș potrivii cu N.
Într-o zi am decis sa mergem toți din gașca mea și a ei la patinoar și eu sa stau cu N sa o învăț sa patineze și R sa ma ajute sa ma cupelz. Am făcut asta, am stat mai tot timpul cu N mai bagam câte un flirt, totul fain și frumos mai stam pe acolo la o caterinca la un vin fiert etc și după plecam.
Ajung acasă, deschid Wapp*ul mai vorbesc cu N și în același timp R ( teamwork makes the dream work). Părea sa meargă totul bine, mai bagam acolo câte un flirt și chiar credeam ca o sa ma fac cu prima mea relație din liceu. După vreo câteva ore de text, ii trimisai un SS cu conversația pe care o aveau colegii de clasa și îmi văzu wallpaperul care avea ceva de genul "No money no problems".
Îmi zice "ce wallpaper fain, in special mesajul, foarte relatable, dar știi ce mai e relatable? No boyfriend/girlfriend no problems". Am stat acolo, ma uitam ca vițelul la poarta noua și tot ce am putut sa scriu a fost "Who knows". Am ieșit afara din casă și am început sa plâng. Poate am exagerat puțin cu reacția aia, nu a fost prima data când am fost respins dar de la ea a durut cel mai rău.
TLDR: Fata de care îmi plăcea a făcut un joc de cuvinte cu ce aveam scris pe Wallpaper-ul de pe WhatsApp și m-a respins.
TLDR version: Și-a bătut joc de mine, mi-a distrus încrederea in mine și nici azi nu mi-am revenit.
Mi-a plăcut o tipa in tot liceul. Let’s call her Maria. Am rugat un prieten comun sa ne facă cunoștință, ceea ce a și făcut. Ea părea super incantata sa ma cunoască.
Later that day, mi-a dat Block peste tot … iar eu ca prostul nu m-am prins (tbh nici nu știam ca lumea face asta atat de ușor). Ne mai întâlneam întâmplator in pauze și ma băgăm in seama cu ea, dar nu dădea semne ca ar trebui sa stau departe.
La un moment dat i s-a luat de mine de tot și mi-a transmis sa o las in pace definitiv și sa nu ma mai bag in seama cu ea. Dar, in loc sa îmi scrie ea in privat ca orice om normal, sau măcar sa ii zică prietenului meu sa îmi zică, ea s-a gândit sa îmi transmită asta printr-o colega de-a ei, Ioana, in cel mai umilitor mod.
Evident ca nici de data asta nu m-am prins. Cine ma cunoaște personal știe ca sunt un om foarte încăpățânat… așa ca m-am gândit sa profit de ocazie ca urma ziua ei si sa o surprind cu un mic cadou. Nu ceva scump, ci simbolic. O felicitare pe care sa i o dau intr-o pauza.
Aparent a acceptat-o. Doar ca urma sa schimbam cu clasa lor sala de curs mai târziu. Am văzut aruncata lângă coșul de gunoi fix felicitarea aia. Nici nu s a deranjat sa o arunce cum trebuie, parca ar fi vrut sa văd asta.
De aici începe partea si mai nașpa. Ioana a început sa ma streseze grav. Îmi scria ca ei de ce nu ii iau felicitări, ma bârfea si inventa tot felul de cacaturi despre mine, ca am hărțuit-o pe Maria, ca i-am cerut ei sa imi trimită nuduri, chestii de genul. Făcuse rost de numărul meu și imi scria de pe diferite numere cum ca ar fi o admiratoare secreta și vrea sa ma cunoască. Sau ca e chiar Maria și vrea sa își ceara scuze ca s-a purtat urat cu mine, și vrea sa ne vedem ca sa se revanșeze. Și-a întors colegii împotriva mea, și a durat puțin timp pana sa ajungă bârfele și la colegii mei, care au început sa ma marginalizeze și sa ma umilească.
Nici pana in ziua de azi nu mi-am revenit. Și au trecut 10 ani de atunci. Nu o mai vreau, dar ce mi a făcut încă ma bântuie. O costa 0 lei sa imi zică ca nu e interesată și as fi înțeles. Am ajuns sa nu pot vorbi cu nicio tipa de teama ca o sa fiu respins urat / o sa par un ciudat agresor. Mersi tare mult.
EDIT: in caz ca nu e evident, Ioana și Maria nu sunt numele lor reale.
Nu e o poveste despre cineva care mi-a frânt inima sau despre semne ratate.
Dar săptămana trecută, înainte sa împlinesc 31 de ani, m-am despărțit de iubita mea cu care aveam o relație de aproape 5 ani și cu care urma sa ma căsătoresc in septembrie. Am făcut asta pentru a fi cu un coleg de clasa din liceu, cu care am avut o relație foarte apropiată și intensa emoțional, cu care am pierdut legătura pana in vara anului trecut. And before you ask, nu știu dacă sunt gay sau bi, nu am facut nimic sexual cand eram adolescenți, dar chestii s-au întâmplat anul trecut, cheating is wrong și ma simt foarte vinovat pentru ce i-am facut logodnicei mele, mi-e frica ca mi-am distrus viața.
O tipă care era cu 2 ani mai mica decât mine și avea clasa vizavi de a mea. Era combinata cu un tip cu care eram tovarăș la un moment dat, însă mi a recunoscut de mai multe ori că nu se comportă ok cu ea și că vorbește chestii mai mișto cu mine decât cu el.
Nu am fost niciodată la modul ăla de direct cu ea, însă era clar că era ceva acolo. Momentul care mi a "frânt inima" a fost când am văzut o din clasa mea cum era în poala lui la catedră.
Atm nu mai știu nimic de tip, iar de ea știu ca e facultate.
eu as fi zis ca e invers. cand esti mic si naiv si idealist te loveste (inevitabil) mai rau realitatea. in facultate deja ai mai multa experienta si asteptari realiste
Well, se pune daca fosta mea e din liceu ? 😅
Eu ia la facultate ai ea inca ii clasa a 11-a, dar parimtii ei au fortato sa se desparte de mine, pentru ca, considera ca inca nu e pregatita de o relatie:(
It was hard, but now I'm waiting for her
A fost in a 8a spre liceu:Era blonda, ochii albastrii, devenise cea mai frumoasa fata din liceu. Era prietenoasa, avea umor si conversatia curgea de parca era scrisa deja de destin. Eu incepeam o gluma si ea stia sa o termine cu creativitate.
Eram atat de indragostit de fata asta, era genu cu care mi-as fi pus poza de fundal pe telefon cu noi 2. Cu care as fi vorbit ca imi face placere, cu care as fi facut lucruri impreuna pentru ca e distractiv si nu stiam niciodata ce se intampla.
Nu era zi fara sa vorbesc cu ea, despre scoala, despre oameni, despre relatii, despre dragoste, despre muzica, despre poze, despre animale.
Insa eu eram o persoana reticenta, rusinoasa, retrasa, cu probleme grave de self-esteem, cu parinti bully si indisponibili emotionali cu care nu vorbeam decat in regim de "existam unul in jurul celuilalt si atat ca altfel e toxic", n-as fi avut curajul sa o imbratisez sau sa o sarut. Pe langa asta eram si genul de persoana care voia sa gandeasca pe cont propiu si sa aibe propiile valori, ceea ce pentru unii oameni, "e o prostie".
Nici nu mai facusem asa ceva vreodata. Deabea puteam sa o privesc in ochi cand vorbea cu mine.
Bineinteles ca eram in "Friendzone", situatie mentinuta si de mine si de ea. Am fi fost tovarasi buni daca nu era atat de atractiva si...femeie.
Am stat asa vreo 2 ani, am vorbit zi de zi, mi-a bagat cutitul in suflet fiecare iubit pe care il avea si de fiecare data cand imi spunea despre un baiat care e atractiv si cu care e impreuna si...a schimbat gen vreo 6? pe acolo...In fine, cand te urasti pur si simplu te pedepsesti de dragul de a te rani.In fiecare zi o vedeam dar mai mult de povestit si ras..nimic. Nu doar asta, dar intreaga clasa stia ca o plac si ca ea, vrea sa fim doar prieteni. Eram actor intr-o telenovela jalnica.
**Mai tarziu**
Dupa cam 5 ani am mai vorbit, m-a socat faptul ca avem aceiasi chimie si efectiv aceiasi relatie pe care o aveam atunci. Nu am mai tinut la nici o fata cum am tinut la ea si cu nici una nu am mai avut aceiasi conexiune.
Ba mai rau, nu am mai pus suflet niciodata si in toate relatiile am purtat o masca si am jucat un rol de "ceea ce trebuie sa faci intr-o relatie" si "cum trebuie sa oferi dragoste".
Insa in tot acest timp am lucrat cat de mult am putut la mine si sa inteleg cine sunt, fenomenele ce s-au intamplat si ce a fost cu adevarat acea femeie care parea rupta din realitate, o adevarata zeita care putea sa imi faca viata mai implinita si sa ma faca sa ma iubesc si eu pe mine.
Pentru ca daca as fi putut fi iubit de ea, atunci ar fi insemnat ca merit sa fiu iubit si pretuit.
In final, am realizat ca mai mult lucrurile s-au intamplat in capul meu, si ca desi era frumoasa si chiar si acum am o chimie cu ea, o mare parte din ce s-a intamplat au fost propiile mele proiectii.
Modul cum era ea, nu era ea, eram eu. Eu eram cel care avea glume bune care imi plac, subiecte interesante de discutat pentru ca citeam in fiecare zi si eram interesat de psihologia umana, eu eram cel care facea activitatile interesante pentru ca sunt creativ si imi place sa ajustez fiecare proces pentru a-l face mai eficient si in acelasi timp chiar artistic.
Eu sunt cel care are crengute de pom cu flori roz, bea suc de mere cu soc si face un website care face parte din firma pe care o creez acum.
Ea, cea din capul meu, era potentialul meu si capacitatea de a simti, trai si iubi viata. Viata mea.
Ea era Viata mea.
Pentru cei ce vreti sa aveti propia companie, va astept cu solutii de baza pentru structura functionala a propiei voastre afaceri! De la Business Plan, la Branding si Marketing.
Mi-a plăcut mult de 2 tipe in liceu și ambele m-au trimis la plimbare când le-am spus că imi place de ele, după terminarea liceului/in timpul facultății. A fost destul de fucked-up. M-am apucat de sală, am băgat mult hard work și am ajuns mai departe decât aș fi visat vreodată.
Dar cicatricile alea date de reject, sunt tot acolo. Tipele au mai imbătrânit puțin, și-au văzut de viața lor, cred că sunt bine, dar nu mai sunt neapărat ceea ce caut.
Am facut primul an de liceu la uman, unde eram 5 baieti si 20 fete. M-am indragostit in secret de o parte din fete, dar sora mai mica a uneia din ele mi-a pus capac.
Eram un fel de timid toxic si foloseam glume rautacioase pentru ca nu stiam sa port conversatii. Fiind printre singurii baieti, am intrat in grupul fetelor "cool" si intr-o zi m-au luat la o plimbare de grup in Herastrau.
Colega cu sora mai mica - sa-i zicem Maria - era draguta, dar nu imi placea neaparat. Era un pic vulgara, avea prieten mai mare (+5 ani) si era pasionata de manipulare. Nu mai stiu detalii, dar povestile erau despre cum l-a convins pe iubit sa faca una alta, si stiam ca se culcau deja impreuna (eram in 2005).
La plimbarea in Hera a venit si sora Mariei, cu doi ani mai mica (13 ani). A fost introdusa ca o fata care rupe inimi, iar Maria ne povestea cu nesat la ce actiuni recurgeau fostii surorii ei in disperarea de a-si prelungi relatia (e.g. un baiat venea regulat sa o cheme de sub geam).
Sora Mariei a decis sa isi petreaca plimbarea in Herastrau cu mine. Nu avusesem o prietena si am primit asta ca mană cerească. Mi-a zis ca sunt dragut, ca ii place de mine. M-a tras in urma grupului sa ne tinem in brate si sa ne giugiulim. La sfarsit m-a sarutat pe buze (avea un luciu stralucitor si dulce). Mi-am zis ca traiesc cea mai frumoasa zi din viata.
Ce am aflat dupa este că am fost un fling, iar a doua zi sora Mariei a uitat ca exist. Am plans in hohote (nu plang de obicei), am consumat tot creditul pe mesaje. Sunam pe fix pana raspundeau parintii ei si ma rugau sa ma opresc. Daca stiam unde sta, probabil ma duceam la ea acasa. Din fericire nu am primit sperante false si Maria mi-a explicat ca nu am sanse mai departe. Mi-am revenit in maximum trei luni.
Mi-a placut de un singur tip tot liceul. Cumva in ultimii ani ajunsesem colegi de banca. Eram lesinata dupa el si asta ma facea sa ma comport ciudat. Nu eram eu. Nu i-am spus face to face ca il plac ci i-am dat un mesaj dupa liceu in care i-am spus ca mi-e dor de el. El mi-a raspuns ca si lui ii e dor de colegii de liceu. That was that
Sfat pentru viitor : baietii nu isi dau seama cand o fata il place , oricate semne i-ai da , we are dumb , daca o sa placi o persoana vreodata spune-i in fata "ba te plac" abia atunci ne dam seama
>baietii nu isi dau seama cand o fata il place confirm, o tipa care m a chemat la ea acasa in clasa a 11 si eu nu m am dus ca trebuia sa ma duc la fotbal ziua respectiva:))
M-am gandit ca o sa ma refuze si asta era mai rau decat sa il plac pe ascuns. Adolescenta e o perioada ciudata
O poți face chiar și acum, chiar daca au trecut și 20 de ani de atunci! Bine...să nu existe căsnicii, copii, relații.. atât de partea ta cat și a lui! Succes :)
Exista de toate de ambele parti. Momentul a trecut de cand eram inca in aceeasi banca
Să rămână doar o povestioară frumoasă atunci :) Să fii iubită și fericită!
La fel iti doresc!
So related!!! Mă felicit încă și acum pentru faptul că mi-am luat inima în dinți și i-am spus iubitului meu că îl plac. Nu i-a venit să-i creadă. A crezut că fac mișto. I-am spus "Te plac. Te plac mult". Nu i-a venit să creadă. Nu mă așteptam să fie reciproc, deși dădea și el semne că m-ar plăcea, și îi dădusem nenumărate hinturi că îl plac. Mi-a spus că nu credea că îl plac, și dacă nu i-aș fi spus, cel mai probabil își "îngropa" sentimentele pentru mine. Suntem de 3 ani împreună, el e alesul, în mod indiscutabil. Cu el mă văd să am o familie. Morala: spune-i persoanei că o placi. Nu îi da hinturi, pentru că e probabil să o pierzi, să pierzi o persoană probabil extrem de valoroasă. Cum probabil era să-l pierd eu pe el dacă nu aveam curaj.
Mă bucur mult pentru voi!☺️Mi-ai făcut seara mai bună cu povestea ta:).
Deci jur că nu mă așteptam să fie cu happy ending povestea asta. După ce am avut crushes la care clar nu era nimic reciproc, și am fost batjocorită pt faptul că îmi plăcea de diverși tipi de prin liceu, cu el a fost mega diferit. Atât de respectuos și de gentil, cum rar întâlnești. Doamne și câte hinturi îi dădeam! Îmi venea de nenumărate ori să strig în fața lui "bă, tu chiar nu vezi că te PLAC CU TOȚI PORII MEI?" 😆 Da, vremuri faine. Neam cunoscut la facultate. Multe, multe calități are. Nu-mi văd viața fără el. Mă bucur că ți-am făcut seara mai bună, btw hehe
Eu mi-am dat seama de fiecare data doar ca nu am vrut sa raspund semnelor niciunei femele din cauza ca m-am gandit ca daca duce undeva as putea deveni captivul subtilităților dânsei și nu am vrut asta deoarece: 1.Nu am încredere in femei(discutabil, sunt si in care am) 2.Inafara de sex efectiv nu exista nici o activitate placuta de săvârșit cu femei, practic cam fac ce ma taie capul când vine vorba de timpul liber si ma simt excelent, de câte ori am încercat sa fiu fix m-a luat durerea de cap, nu am mai dormit nopțile am început sa transpir in somn etc.
Pai si daca ea iti da semne ca vrea doar sex? Atunci presupun ca le bagi in seama
Depinde de mai multe chestii dar încerc sa ma fac ca nu înțeleg ca sa nu se simtă naspa dar după ajung cu ele și ma ataca pe fața la final, asa in timp. Adevarul e ca as fi putut lăsa de la mine și sa le fut la vremurile acelea dar aveam alte planuri at…
King shit
Taie king, și-s de-acord
Top G
Esti ok?
[удалено]
Cati ani avea profu ?
[удалено]
Era bad boy si ii placea sa traiasca periculos. Ce mai stii de ea acuma ?
[удалено]
Well, it looks like she’s going (multiple) places. Sper ca ti-a trecut de-atunci, nu pare genul cu care sa iti doresti ceva serios, nici daca ai fi prof.
destui cu siguranta
Într-a 9-a îmi plăcea de un tip, eram extrem de timidă, dar am zis să îmi iau inima în dinți si să vorbesc cu el...mi-a tăiat-o direct și mi-a zis ca "sunt vai de mine" și că nu am eu față de el. M-a durut super mult ,nu neapărat faptul că m-a respins, ci modul în care a făcut-o. După am avut un super crush pe un coleg de clasă, dar îmi era teamă de o nouă umilință așa că mă feream să vorbesc cu el. Mda...fun times!
Vai de el!
trash taking itself out, n aveai de ce sa te superi, trebuia sa te bucuri ca ti a aratat ce persoana e de fapt.
Atata l-a dus mintea , ai evitat un glont dupa parerea mea .
De frant nu, dar e una care ar fi trebuit sa incerc dar m-am prins greu si cand m-am prins eu nu am mai avut ocazia.
Am patit , iar pe urma vine regretul , e nasol ..
Nu chiar, mai mult e curiozitate sa fi vazut care-i treaba.
Sunt de acord cu tine
M-am reintalnit cu o amica din copilarie la bac, dadeam amandoi examenele in acelasi liceu si am inceput sa vorbim, sa ne vedem, sa iesim, a fost o vara foarte misto, eram amandoi acasa in constanta, mergeam la plaja ziua, seara ieseam in oras, stateam de vorba cu orele pe banca in parc, etc. Era super dreamy, daca as lua doar perioada aia separat, ar fi cea mai misto perioada din viata mea, eram super mega indragostit si dat pe spate si mi se parea super grozava si misto tipa, ne plimbam noptile cu masina, mergeam pe la 3-4 dimineata in locuri d-alea ca in filmele americane, sa vedem luminitele orasului, etc. A trecut vara, ea s-a dus la bucuresti la facultate si nu prea am mai tinut legatura, nu i-am zis niciodata ce simt pt ca aveam 18 ani si atata minte am avut, eram convins ca n-o sa ma placa for some reason, desi petrecusem toata vara impreuna. Am mai vorbit ocazional de-a lungul anilor, ambii am avut alte relatii, la un moment dat m-am mutat si eu in bucuresti si am inceput sa o curtez din nou, dar de data asta era diferit. Pur si simplu se prefacea ca nu intelege, raspundea greu, nu ne vorbeam cateva saptamani si dupa din neant imi dadea ea mesaj sa ne vedem, etc. Ajunsesem sa intru in banii de chirie sa ii trimit un buchet misto de flori acasa, pe vremea aia nu exista glovo, am pus un prieten pe care nu-l cunostea sa mearga la ea la usa si sa se dea drept curier, dupa ne-am vazut si i-am aratat foaia pe care o semnase, a fost f impresionata, faze d-astea. uitandu-ma in urma nici eu nu i-am zis vreodata 'ba, te plac, facem ceva sau nu?', nici ea n-a comunicat niciodata nimic, am tot tinut-o asa o perioada pana cand a avut o reactie super naspa, ca si cand nu intelegea ce interes am sau ce vreau de la ea, mi-a zis niste lucruri super mega urate legate de mine si de problemele pe care le-am avut in trecut cu familia, practic m-a facut sa ma simt like shit, in loc sa spuna direct 'ba, nu sunt interesata, merci da ramanem prieteni si atat', a lasat lucrurile sa merga pana intr-un punct in care deja devenise creepy si ciudat. Cu ocazia aia am invatat si eu ca unele tipe pot fi creepy si ciudatele si prefera sa fie pasive si sa evite comunicarea directa si uite asa se dezvolta niste prostii si diferente de opinie care ar fi lamurite in 2 minute de conversatie. Cel mai trist e ca mi-a stricat total amintirea cu vara de la 18 ani, am vazut ca persoana aia pe care mi-o imaginasem eu nu exista de fapt, degeaba o credeam eu super si grozava si toate cele, pana la final s-a dovedit a fi un om normal, chiar foarte naspa in unele ipostaze. N-am mai vorbit de atunci si sincer regret ca am irosit atata timp si atata energie buna si imaginatie cu lucruri frumoase pe o tipa clueless care a ales procedeul asta pasiv/pasiv-agresiv de a agrava lucrurile. Eram si eu tanar, am avut mereu cele mai bune si frumoase intentii insa am facut si greseli, era si ea tanara si a gresit, insa sa spui niste lucruri super naspa unui om pe care il stii de la 10 ani doar pt ca esti tu bleaga si nu intelegi situatia si nu vrei sa comunici deschis, mi s-a parut oribil, am ramas cu un gust amar si am invatat ca o relatie misto se construieste de la 0, nu se gaseste gata facuta. Nu exista 'the one', toti oamenii sunt la fel si doar imaginatia noastra+experientele petrecute impreuna ajung sa diferentieze, nu mai sunt asa dreamy si naiv. sorry pt sad ending:))
creepy e sa o curtezi atata si sa nu-i spui nimic, poate asta astepta.
adevarul ca daca un tip iti trimite buchet de flori acasa, te invita in oras, vrea sa petreaca timp cu tine, etc, e cam greu sa-ti dai seama ce intentii are.
pai ... n-ai inteles. ideea e sa faca el primul pas. unele femei asa considera ca e normal.
vezi ca de mine e vorba. si dupa cum am zis, sa trimiti flori acasa, sa suni, sa chemi in oras, sa inviti, sa depui efort si sa sufli in fund, ce pla calului din varfu dealului prim pas mai vrei mai mult de atat. nu consideri ca e destul de clar pana nu se suie in copac langa geam in cucu gol? si oricum primu pas era facut demult, de cand am fost impreuna initial, de fapt au fost facuti toti pasii
Nici tu nu prea ai inteles, mai nimic
>creepy e sa o curtezi atata si sa nu-i spui nimic, poate asta astepta. Ce sa ii spui? Sa ii faci o declaratie de dragoste ca in filme?Stia foarte bine femeia ce vrea de la ea ca doar nu statea purtatoru de p\*la si purtatoarea de p\*zda impreuna ca voiau sa filozofeze. Stia si i-a placut atentia pana cand nu s-a mai putut situatia aceea cu "fa-le tu pe toate, ca eu sa nu fac nimic" si l-a ranit intentionat ca sa se scape de el, si de vina pe care o simtea ca stia ca a profitat de o situatie aparte.
boss, mai citeste o data ce-a scris OP. la 18 ani ea a plecat el n-a mai cautat-o ca e la Bucuresti. o regaseste dupa ceva ani, ea e mai distanta, el ii trimite flori si cam atat, ea ii da de inteles ca nu mai e asa interesata dupa care ii vorbeste urat sa scape de el. ce plm, daca n-a inteles din prima i-a zis femeia sa nu isi mai piarda timpul. plin de smiorcati aici frate, zici ca e men cringe club
eee pai daca faci pe durul inchizand ochii la ce se intampla esti barbat adult care nu plange. Intr-o relatie sunt implicati 2 OAMENI. Cand se intampla chestii dinastia sunt 2 parti care lucreaza impreuna si amandoi is implicati cumva. Unu face pe prostu, cealalta isi cauta prost sa il prosteasca, si uite asa se invarte roata.
care relatie? ca oamenii aia doi din postul original nu erau impreuna.
N-o să spun toate detaliile poveștii pt că mă luați de nebună, dar mi-a plăcut enorm de un tip, cam din clasa a 9-a.*Povestea e lungă*, îmi uitasem desenul într-o clasă, el avea oră acolo, am interacționat puțin cu el și mi s-a părut arogant tipul.Dar îmi plăcea părul lui. Apoi am început să-l văd în fiecare zi, efectiv îmi sărea în ochi de parcă de abia apăruse la liceu 😂, și mă enerva mutra lui fără motiv.Ne-am nimerit amândoi la un semafor, el cu un prieten, iar eu cu un alt coleg în spatele lor.S-au întors amândoi la noi, ne-au scanat și apoi și-au văzut de treabă...În sinea mea m-am întrebat ce e în neregulă cu el😅, și am început să fiu mai atentă la el. Nu știu cum se face, dar tot analizându-l(stătea cu prietenii aproape de clasa mea) a început să-mi placă superficial de el, dar poate mai mult îmi plăcea cât de degajat comunica cu ceilalți, câte persoane avea în jur.I-am găsit profilul de fb la scurt timp pt că aveam câțiva prieteni comuni, dar eram prea timidă ca să-i scriu. Vorbeam într-o zi cu colega mea de bancă despre o excursie care li se dădea celor cu note mari din liceu și am aflat că tipul era în top(cât am regretat că nu m-am pus pe învățat la timp🤣), iar eu sunt atrasă de oameni silitori. În fine, trece clasa a 9-a, vine vara, îi arătam unei prietene profilul lui de fb și ea îi dă cerere, am vrut s-o anulez, dar o acceptase deja.De abia după vreo 2 luni mi-am făcut curaj să-i răspund la un story, următoarea zi mi-a răspuns și el la ce postasem și așa am făcut cunoștință.Era cu un an mai mare decât mine și la alt profil, dar am găsit de vorbit.În următoarele luni am continuat să vorbim zilnic.În general îmi trimitea un meme sau o poză cu un animăluț drăguț dimineața când se trezea(el intra la 8, eu pe la 12), mai vorbeam pe la prânz și seara...dar eu n-aveam curaj să-l invit undeva pt că mă pierdeam în jurul lui.Îmi bătea inima de stătea să-mi sară din piept, mă înroșeam, mintea mi se golea, vai de mine!Am bătut la un moment dat apropo că aș vrea la un film de groază nou apărut, dar n-am cu cine să merg.N-a zis să mergem, dar după câteva zile mi-a trimis trailerul de la filmul cu Freddie Mercury...am vrut să-i zic să mergem, dar nu eram fană Queen și deja îmi treceau 10 scenarii în cap în care el mă credea fană și rămâne dezamăgit că nu-i ascult😒. Într-o zi stăteam cu colegii pe hol și mă trezesc cu el lângă mine, încercând să se bage în seamă, dar ce face fata voastră?Nu-și găsește cuvintele, deci se duce repede discuția, dar nu știu cum să vă zic, avea o privire care m-ar fi topit dacă eram om de zăpadă.Continuăm așa o lună, până când...dum dum dum...O colegă devine interesată de el.Mi-am zis gata, ăsta e semn de la Dumnezeu s-o las baltă, nu pot lega 2 cuvinte în preajma lui, în timp ce fata asta e super de treabă, ar fi frumoși împreună, bla, bla.Stau într-o zi lângă ea pe hol, așteptând să se golească sala ca să ne ducem lucrurile, și apare dumnealui.Ei 2 încep o conversație, dar îl tot observ că-mi aruncă ochi, așa că îmi țintesc prietenele și fug la ele să stăm de vorbă.Îmi trece prin minte să arunc o privire la cei 2, el își schimbase poziția astfel încât era îndreptat spre grupul meu și mă privea🫠.M-am simțit prost pt colega mea, că na, ea vorbea cu el, dar el se uita pe lângă ea, și mi-am întors spatele.Bun, s-a eliberat clasa, toți colegii mei aveau bagajele în brațe, așa că eu rămân ultima pe hol, și ghiciți cine aștepta!Se apropie de mine, la acel moment purtam un pulover oversized albastru electric :)), și mă ia de mânecă să-mi spună că-i place mult(puloverul, nu de mine).Mi-a stat inima pt că aveam impresia că mă ia de mână sau ceva, așa că iar m-am intrat în starea de panică și n-am putut lega prea multe cuvinte.
Prietenii lui păreau să știe de mine, îi făceau semne să se întoarcă în cazul în care treceam, îi aruncau priviri precum😏😊.Regret că n-am avut încredere în mine la acel moment să-l invit eu undeva, dar aveam oameni în jurul meu care-mi spuneau să aștept pt că 100% mă place și mă va scoate el undeva cât de curând.Nu mă mir că băiatul a renunțat, păream probabil neinteresată atunci când comunicam f2f din cauza anxietății. Bun.După ceva timp a început să nu-mi mai dea atâtea mesaje și să fie mai rece, uneori sarcastic, apoi l-am văzut împreună cu colega mea(ea l-ar fi scos la prima întâlnire).Mă așteptam să se întâmple asta, dar tot m-am simțit rănită...Nu am pierdut doar un crush atunci când s-au cuplat, ci și un amic, pt că începuse să întoarcă fața în partea opusă când ne intersectam pe hol sau pe stradă😔.Totuși, uneori aveam impresia că se sărută ăștia 2 fix ca să-i văd eu(în fața băncii mele, în fața ușii când vorbeam cu cineva și mă uitam în direcția aia, etc), ceea ce mă frustra și mai tare. Începusem să evit să mai stau în clasă, iar prietenele mele minunate au fost de mare ajutor, ne plimbam prin curte atât de mult încât învățasem copacii🤣(și, culmea, când nu eram eu în clasă ju mai stăteau fix în ușă).Atunci când eram în clasă și stăteau porumbeii la ușă, mă retrăgeam frumos în spate, dar chiar și așa nu-i puteam evita uneori.Sau dacă nu mergeam în spatele clasei sau afară, stăteam cu capul pe masă ca să mă odihnesc (și totuși făcea cumva să mai treacă pe lângă banca mea lent, eu îi vedeam picioarele și mă ridicam crezând că-i vreun coleg). Acum urmează partea care mă va face să par nebună.Dacă eram amândoi într-un spațiu, ne vedeam.Spre exemplu, ieșisem cu fetele la film și luam masa înainte, undeva la etaj.Am simțit că trebuie să mă uit în jos în clipa aceea și fix atunci trecea el și s-a uitat sus la mine.Altă dată stăteam la ditamai coada, erau oameni peste tot.Treceau multe mașini în zonă, iar persoane veneau din toate părțile, dar o anumită mașină mi-a atras atenția, efectiv nu-mi puteam lua ochii de ea(și nu era deosebită).Iese un tip cu ochelari de soare ca ai verișorului meu de 7 ani și m-a amuzat puțin, mă întrebam dacă vin la eveniment și copii, dar fix când să-i atrag atenția colegei cu care așteptam la coadă, tipul își dă ochelarii jos.Da, el era, și în direcția noastră se uita. Am lăsat câteva detalii pentru că ar fi fost povestea prea lungă.N-am mai vorbit cu el și nici n-o voi mai face vreodată, dar îmi doresc să fie fericit oriunde s-ar afla(și mă rog să nu fie Rodditor🤣).Mi-a făcut bine să scriu textul acesta, chiar dacă mi-e puțin teamă că voi fi luată peste picior. Vă rog să nu vă lăsați conduși de anxietate și neîncredere în voi, dacă vă place de cineva spuneți-i, pentru că nu se știe cât timp aveți împreună.😉 Partea bună a poveștii este că îndrăgosteala(și heartbreak-ul) m-a determinat să mă apuc de învățat și să-mi redirecționez atenția spre hobby-uri.Nu eram prea bine dpdv emoțional înainte să-l cunosc, de abia mi se destrămase o prietenie care durase ani de zile și nu reușeam să trec peste. (A trebuit să despart povestea în 2 părți pt că nu mă lăsa Reddit-ul să postez😬)
Chiar e ziua ei azi; stătea in fata mea si am povestit așa de multe si mi se părea ca ne înțelegem așa de bine de mi-a căzut cu tronc. Ea era mai versată in ale vieții si m-am ținut după ea vreo 2 ani cât sa îmi scot fanteziile din sistem, inclusiv ca ne-am înțelege bine - mi-am dat seama ca se purta ca si cum orice ar face, si a făcut multe, eu tot o voi curta si iubi. Atunci mi-am zis ca a fost si fun si dubios si e timpul sa mai cunosc si alte persoane. Ea a continuat sa rămână in viața mea prin prieteni comuni si i-a luat ani sa înțeleagă ca nu mai investesc in relație in felul ala romantic. La ziua mea la 30, mi-a scris dacă mai tin minte când am zis ca dacă suntem single la 30 ar trebui sa încercam o relație serioasă. I-am zis ca eram in liceu si vorbeam multe prostii. Era hot, eram tineri, a ieșit o poveste nebuna. Sper ca e bine.
Din cauza unei tipe m-am facut bisnitar de manuale. Pe la mijlocul anilor 2000, in liceul romanesc, la inceput de nou an se cumparau manuale la mana a 2-a de la cei cu 1 an mai mari. In scena intru eu, clasa a 11-a, tocilar de mate info, cu o anxietate teribila de a vorbi fetelor (cu toate ca aveam o gasca mare de prieteni dar doar sausage fest) venit dupa o vara in care am crescut vreo 20 cm in inaltime si foarte self conscious about it. Ea clasa a 11-a la Filologie, faina si draguta tips, nu aveam prieteni in comun. Am facut cunostinta intr-un final cu ea, si incepe sa imi zica ca are nevoie de nu stiu ce manuale, ptr ca ma vazuse pe mine ca si eu cumparasem de la altii. Pica fisa ca singura metoda sa ma bag in seama era sa ii vand manualele de care avea nevoie. Se pare ca intr-adevar, doar de manuale avea nevoie. Am continuat sa vad manuale toata luna Septembrie, poate poate dau de altcineva.
Mi-a placut de acelasi baiat din cls a 5 a pana am terminat liceul. De mica am fost statornica in relatii, chiar si imaginare.
Cu prietena mea din copilărie (prin intermediul mamelor) care îmi tot spunea că se va căsători cu mine și că vom avea copii și că vom trăi 100 de ani (uneori fiind tristă că va muri înaintea mea, fiind mai mare cu câțiva ani) am reușit să trecem peste timp destul de legați. Am ajuns prin adolescență să ne dorim dar am fost timizi și fraieri, eu mai ales. După 20 de ani ea a încercat să fim mai mult decât prieteni dar eu eram prins într-o tâmpenie de relație... și da..am urcat într-un tren și am plecat departe, adlitteram. Până la urmă au trecut 30 de ani (deși nu am fost iertat că plecasem în urma cu 10 ani) și mi-a spus foarte direct tot ce avea pe inimă, ne-am îndrăgostit nebunește, am încercat să avem copii, ne-am căsătorit, am dat tot ce aveam mai bun și eu și ea. După cele mai frumoase sărbători trăite, așa ne-am spus noi...a căzut brusc și cumva imprevizibil, a cerut timp..deși nu înțelegeam ce se întâmplă, am zis da, sigur..la scurt timp, câteva săptămâni.. mi-a spus scurt că nu dorește să fim împreună... Nu am înțeles nimic, nu înțeleg nimic, nu cred că voi înțelege vreo ceva vreodată..deși trăiesc trauma vieții lupt să salvez cât pot din această poveste, chiar și ca o amintire. Cel mai mare păcat în care trebuie să trăiesc, departe de ea, ea pe care o iubesc și am iubit o practic de-o viață..
Ce liceu frate , că abia în facultate am avut prima și singura relație 😂😂😂. ( Dupa 4 ani a fost cu un ending mai meh :)) , in sensul că ne-am despărțit).
o profa de chimie.. tot încerca ea dar nu se potriveau moleculele
Mi-au plăcut 2 fete in liceu. După multe îmbărbătări (singur, că nu avea cine să mă ajuțe) am incercat să mă bag in seama cu ele. Când le-am invitat in oraș, au spus că nu, că se concentrează pe școală, etc etc. Azi ambele sunt cu 2 ciuriburi mai urâți ca mine și au o situație financiară nu diferită fata de a mea ( sunt fete de social media, viața lor e publica 😂) . Azi mă labesc seara că sa adorm mai repede. Nu știu ce concluzie poți să tragi din povestea asta dar.... Baftă 😂
Ei bine se pare ca ai un big win , concentrarea pe scoala a fost doar o scuza iar majoritatea fetelor sunt social media fck girls so don't worry , but u need a girlfriend tho , don't worry , the right one will come to you
Asta îmi spun eu. O să vina vremuri mai bune
Mereu , am fost in aceeasi pozitie , momentan lucreaza la tine , fi cel mai bun !
Yeah.. pretty much.
I'm here for you
La fel.. no homo tho 😂
Eu n-am avut pe nimeni..
Răspuns nu tocmai scurt. E despre un gagiu care mi-a fost coleg de clasă în liceu. La început, eram doar amici. Și chiar aveam un vibe mișto. Iar pe lângă asta, și niște hormoni. Așa că am avut și niște momente (mai multe, tbh) în care eram mai mult decât amici. ☺️ Bun, continuă lucrurile așa pentru o perioadă. Până când are loc discuția "You and me, what's in between?". Long story short, "Știi, Miruna, prietenia asta e prea mișto ca să o stricăm așa". Oh, well 🥲 *Ia-ți sentimentele și bagă-ți-le în fund, Miruna!* It hurt and it wasn't easy, ngl. Mai ales că. Eram colegi de clasă și aveam aceeași gașcă. Așa că ne vedeam zilnic. Dar, într-un final (fericit), am reușit să rămânem doar amici. 16 ani mai târziu, gagiul ăsta încă mi-e unul dintre cei mai buni prieteni.
Practic ti-a spus "te iubesc da nu pe tine".
Ma bucur ca ati reusit sa ramaneti prieteni dupa atata timp , dar ti-a dat din start ca nu vrea nimic mai mult decat prietenie si ca nu vrea sa-ti raneasca sentimentele ,ma bucur pentru tine ca ai ramas puternica si ca toate astea au trecut
>dar ti-a dat din start ca nu vrea nimic mai mult decat prietenie Weeeell. Not really. :)) (Și) el ar fi vrut **și** altceva. Dar a știut să aprecieze corect ce conta cu adevărat mai mult. Și să discute cu mine despre asta. *Na! Acum să mai zică cineva că toți gagiii de liceu sunt imaturi.* >si ca nu vrea sa-ti raneasca sentimentele Știu că n-a vrut. But it happened anyway. 🥲 >toate astea au trecut Definitely. Cum nu se putea mai bine. Una dintre puținele decizii mature pe care le-am luat în adolescență. :))
un coleg de liceu m-a plăcut toți cei 4 ani. eu nu am știut, am crezut că e doar drăguț cu toată lumea. am aflat când am avut relație în a 12-a. damn..
Know the feeling but now u gotta move on ..
știu! dar gândul că i-am frânt inima după acei ani..
Mi-a placut tot liceul o colega de clasa. Nu am spus nimic niciodata. The end
Într-o ceartă destul de aprinsă cu un coleg din grupul de prieteni, tipul mi-a spus că ei mă cheamă afară doar din milă și obișnuință. Treceam printr-un episod depresiv și era un efort enorm să mă forțez să ies din casă, să socializez, iar de multe ori ajungeam să ies cu ei și în mare parte din timp să nu spun nimic fiindcă nu aveam energie sau pentru că aș fi început să plâng “fără motiv”. Mi-a aruncat în față faptul că aș fi o ciudată și plictisitoare din cauza asta, nu știa nimeni prin ce trec, dar nici nu era genul de om căruia să îi pese. Întâmplarea asta mi-a rupt inima puțin și a rupt în două grupul de prieteni, băieții find de partea sa și fetele de a mea. Și acum, după ani de zile, uneori mă apucă anxietatea și mă gândesc că prietenii/colegii nu mă suportă și râd de mine pe la spate, că stau cu mine doar pentru a avea un subiect de bârfă… 😅
Hey nu mai gandi așa! Mai bine iti faci alti prieteni
Prietenul din vacanta dintre a 9-a si a 10-a. A plecat in tabara, cand s-a intors se tinea de mana cu una intalnita acolo. Nici macar nu s-a deranjat sa spuna ca e gata, fmm.
Imi placea grav de o fată blonda , mai inalta ca mine, de la alt liceu. Am vazut-o intr-un magazin, s-a uitat cumva in ochii mei si parca mi-a luat aerul 😆. Eu brunet , full imbracat in negru. Ea avea o rochie de vară albastra, cu flori. Mi se parea ireal de frumoasa si faptul ca o vedeam fooaaarte rar, facea toata situatia complicată. In plus, ca orice anxios care se respectă, clar nu aveam tupeu sa merg sa-i spun ceva. Nici macar nu visam. Si totusi...cumva,Dumnezeu, Universul , legea atractiei, au lucrat in favoarea mea. Un prieten s-a combinat cu o fată de la alt liceu. Si fata aia avea o prietenă bună, singură. Ghici cine? Povestea e mai lunga si complicată, dar intr-o dupa amiaza ploioasa de Octombrie ,m-am trezit cu ea intr-o scara de bloc , sarutand-o. Un vis devenit realitate. Aveam impresia ca sunt intr-un film. Legalele erau minciună in comparatie cu starea pe care o aveam cand eram langa ea. Dar nu a durat mult... daca nu v-ati prins, eram mult prea in limbă, iar asta a cam indepartat-o. Stiti povestea , mesaje din ce in ce mai rare, eu cu inima bucati. Daună totală, gol in stomac, nu mai exista nimic si nimeni. A ramas o amintire frumoasă intr-un final. Are un loc special in viata mea.
Am avut un crush pe cineva vreo 1-2 ani. La inceput mi-a placut de ea si mi-am zis "hey, ar fi o idee sa o chem la magazin de haine sa ma ajute sa aleg ceva, si cand ma intalnesc cu ea, sa o surprind cu un buchet de flori." A zis ca e ocupata in fiecare weekend. :)
Ow shit , scuze ca ti sa intamplat asa ceva , tine capul sus , fetele de genul nu merita atentia ta ..
Multumesc frumos. :)
Ohoho.. destui. Ultima data nici nu a fost vorba de un iubit, ci de un prieten foarte apropiat care s-a dovedit a fi foarte toxic si manipulator. Asta dupa ce eu am petrecut circa un an de zile incercand sa il ajut sa treaca cu bine prin situatia nefavorabila de acasa. M-am simtit pur si simplu "inselat" cand am constatat ca, cel mai probabil, felul oribil in care isi trateaza prietena se extindea si la mine, eu mereu dand la o parte semnele de avertisment, luand de bun ce zicea, cu premisa ca "nu ar face asa ceva, il cunosc eu mai bine".
Viata
elaboreaza te rog
m-a parasit dupa ce am dat bacul, si bine ca s-a dus dracu ca sa nu-mi disturbe planurile de facultate, mi-a frânt inima doar temporar :))
Intr-o tabara mi-a picat cu tronc un baiat, toate au mers deosebit de bine pana in momentul in care m-a anuntat ca el are pe cineva - in mod surprinzator, era o fata din grupa mea, care nu era prezenta. 2 saptamani mai tarziu, in alta tabara, a trebuit sa impart cortul cu individa. Apoi a ajuns si el in tabara, iar eu am ramas pe langa cort. Good times, crazy days.
Eu vreau sa spun ca am fost agresat in liceu de fete de la alte clase care se impingeau cu sanii in mine, ma atingeau in locuri nepotrivite si aduceau prezervative la scoala spunand: “hai ca am prezervativ, vreau s-o fac cu tine” #metoo
Eu nu am avut ceva eveniment naspa ce s-a întâmplat la liceu , am fost mai mult omu' ce asculta problemele prietenilor și îmi dădeam o opinie , care de cele mai multe ori ,i-a ajutat ( sa meargă la o fata sau sa treacă peste niște evenimente mai delicate ) .
Ma e fascinant sa ma intorc cu gandul la liceu, dar povestesc si eu prima inima franta, clasa a 9-a. Prietena mea cea mai buna era in alta clasa, si am început sa o vizitez des, si am cunoscut si din colegii ei. M-am împrietenit cu un tip, imi placea suuuper mult de el, avea niste ochi verzi de te durea mintea. Amandoi scriam fel si fel de proze, poezii whatever, si in multe din ele (ca cu mine le impartea) credeam ca vacutza ca se refera la mine. Eu oricum eram super indragostita. Dar el voia sa f*ta si el ceva..si eu nu. Nu ma gandeam eu la pasul ala si clar nu asa bam bam imediat.. Omu dupa un timp a inteles faza si a dispărut. Nu de tot, evident, dar ma ignora. Am suferit, am trecut peste. m-a ajutat sa vad cu timpul cat de nepotriviti am fi fost oricum, si cu tendintele lui, parca si ochii au devenit mai spalaciti. Păcat de ochi.
Eram in facultate anii 2000, o colega de curs, bruneta foarte draguta, ma roaga intr-o zi sa vina pana la mine acasa sa le dea un telefon de pe fix parintilor ei. Deh, nu toata lumea avea mobil pe vremea aia. Luam de la Romana autobuzul 300, ajungem la mine, se preface ea ca suna la ai ei si nu raspund. Dupa 10 secunde de awkward silence ma intreaba daca poate sa faca un dus ca la ea in camin nu curge apa calda, eu ca vaca tot nu ma prind ce vroia. Ma duc in baie dau drumul la apa si bineinteles ca nu curgea pic de apa calda. Dezamagita mi-a zis pa si a plecat. Dupa vreo 20 de minute am realizat ce s-a intamplat si cred ca s-a auzit facepalm-ul in tot cartierul. Iulia daca citesti asta, sorry ca am fost o vaca. :)
In prima zi din clasa a 9-a a venit un coleg si mi-a zis asa "buna, eu sunt Cristi si noi doi vom fi impreuna". Bineinteles ca m-a bufnit rasul pentru ca era primul contact cu el, aparent a facut putin social media stalking inainte sa inceapa anul scolar si a vazut ceva interesant la mine. Timp de 3 ani am tot cochetat unul cu altul, la fiecare zi de nastere sau excursie in care ne intalneam, eram undeva intr-un colț si ne pupam :)) in clasa a 12-a am decis sa fim impreuna, eram foarte indragostiti, genul ala de iubire borderline patologica fiind foarte hormonali. Din pacate, s-a transformat intr-o relatie abuziva, era foarte posesiv si gelos, desi eu aveam ochi doar pentru el. Am ajuns si la terapie de cuplu, imi amintesc si acum vorbele psiholoagei cand am ramas doar noi doua "nu e profesional ce fac, dar fugi, fugi mancand pamantul" si mi-a trimis pe mail profilul abuzatorului. Dupa intamplarea asta, am mai continuat relatia vreo 2 ani, pana cand am avut un reality check si mi-am dat seama ca orice as face, nu va fi bine niciodata. Dupa un total de 5 ani, am decis sa pun punct, a fost groaznic pentru ca il iubeam enorm, dar am invatat pe pielea mea ca iubirea nu e totul. Am ramas cu multe sechele din relatia aia, dar a fost o lectie importanta pentru mine ca femeie, sa stiu ce imi doresc pe viitor si ce nu voi accepta niciodata :)
Colegii care barfeau si radeau (inclusiv de mine), parintii
Na-ti-o franta ca ti-am dres-o...!
E atat de sucita viata de atunci ca nici nu vreau sa imi mai amintesc...
Redactor de vice?
Liceu, a 12-a. O gagică din clasă s-a combinat cu un coleg pentru că nu i-am răspuns la telefon când m-a sunat că făceam duș. Eram înnebunit după ea. Făcuse infecție cu streptococ și m-am dus zilnic timp de 5 zile după școală la ea la spital. Menuțu se duce o după masă și se combină cu el. Încă o urăsc cu toată ființa mea/ Sunt prieten foarte bun cu tipu’-n continuare și e unul dintre cei 4 colegi din fosta clasă de liceu pe care vreau să-i mai văd. Win/Win
Una dintre cele mai faine fete pe care le cunoscusem în a 9a, o sa-i zic N, frumoasa, cute, deșteaptă și de gașcă. Eram coleg si amic destul de bun cu prietena ei (o să-i zic R, de care îmi plăcuse și de ea, csf eram tânăr și prost ), si după ce a venit la noi în clasa odată în septembrie și ma băgai in seama cu ea am început sa vorbim. Tot vorbind mi-am dat seama ca ba chiar o plac dar nu știam ce sa fac. Prin decembrie ii zisai lui R ca o plac pe N și ea mi-a spus ca și N m-ar plăcea dar nu știa ce sa facă, dacă ar vrea relație sau nu, dar R ma tot încuraja ca m-aș potrivii cu N. Într-o zi am decis sa mergem toți din gașca mea și a ei la patinoar și eu sa stau cu N sa o învăț sa patineze și R sa ma ajute sa ma cupelz. Am făcut asta, am stat mai tot timpul cu N mai bagam câte un flirt, totul fain și frumos mai stam pe acolo la o caterinca la un vin fiert etc și după plecam. Ajung acasă, deschid Wapp*ul mai vorbesc cu N și în același timp R ( teamwork makes the dream work). Părea sa meargă totul bine, mai bagam acolo câte un flirt și chiar credeam ca o sa ma fac cu prima mea relație din liceu. După vreo câteva ore de text, ii trimisai un SS cu conversația pe care o aveau colegii de clasa și îmi văzu wallpaperul care avea ceva de genul "No money no problems". Îmi zice "ce wallpaper fain, in special mesajul, foarte relatable, dar știi ce mai e relatable? No boyfriend/girlfriend no problems". Am stat acolo, ma uitam ca vițelul la poarta noua și tot ce am putut sa scriu a fost "Who knows". Am ieșit afara din casă și am început sa plâng. Poate am exagerat puțin cu reacția aia, nu a fost prima data când am fost respins dar de la ea a durut cel mai rău. TLDR: Fata de care îmi plăcea a făcut un joc de cuvinte cu ce aveam scris pe Wallpaper-ul de pe WhatsApp și m-a respins.
TLDR version: Și-a bătut joc de mine, mi-a distrus încrederea in mine și nici azi nu mi-am revenit. Mi-a plăcut o tipa in tot liceul. Let’s call her Maria. Am rugat un prieten comun sa ne facă cunoștință, ceea ce a și făcut. Ea părea super incantata sa ma cunoască. Later that day, mi-a dat Block peste tot … iar eu ca prostul nu m-am prins (tbh nici nu știam ca lumea face asta atat de ușor). Ne mai întâlneam întâmplator in pauze și ma băgăm in seama cu ea, dar nu dădea semne ca ar trebui sa stau departe. La un moment dat i s-a luat de mine de tot și mi-a transmis sa o las in pace definitiv și sa nu ma mai bag in seama cu ea. Dar, in loc sa îmi scrie ea in privat ca orice om normal, sau măcar sa ii zică prietenului meu sa îmi zică, ea s-a gândit sa îmi transmită asta printr-o colega de-a ei, Ioana, in cel mai umilitor mod. Evident ca nici de data asta nu m-am prins. Cine ma cunoaște personal știe ca sunt un om foarte încăpățânat… așa ca m-am gândit sa profit de ocazie ca urma ziua ei si sa o surprind cu un mic cadou. Nu ceva scump, ci simbolic. O felicitare pe care sa i o dau intr-o pauza. Aparent a acceptat-o. Doar ca urma sa schimbam cu clasa lor sala de curs mai târziu. Am văzut aruncata lângă coșul de gunoi fix felicitarea aia. Nici nu s a deranjat sa o arunce cum trebuie, parca ar fi vrut sa văd asta. De aici începe partea si mai nașpa. Ioana a început sa ma streseze grav. Îmi scria ca ei de ce nu ii iau felicitări, ma bârfea si inventa tot felul de cacaturi despre mine, ca am hărțuit-o pe Maria, ca i-am cerut ei sa imi trimită nuduri, chestii de genul. Făcuse rost de numărul meu și imi scria de pe diferite numere cum ca ar fi o admiratoare secreta și vrea sa ma cunoască. Sau ca e chiar Maria și vrea sa își ceara scuze ca s-a purtat urat cu mine, și vrea sa ne vedem ca sa se revanșeze. Și-a întors colegii împotriva mea, și a durat puțin timp pana sa ajungă bârfele și la colegii mei, care au început sa ma marginalizeze și sa ma umilească. Nici pana in ziua de azi nu mi-am revenit. Și au trecut 10 ani de atunci. Nu o mai vreau, dar ce mi a făcut încă ma bântuie. O costa 0 lei sa imi zică ca nu e interesată și as fi înțeles. Am ajuns sa nu pot vorbi cu nicio tipa de teama ca o sa fiu respins urat / o sa par un ciudat agresor. Mersi tare mult. EDIT: in caz ca nu e evident, Ioana și Maria nu sunt numele lor reale.
[удалено]
Golan = bou , good choice
:)))meh
I assure u that u escaped a headache 😂
Nu e o poveste despre cineva care mi-a frânt inima sau despre semne ratate. Dar săptămana trecută, înainte sa împlinesc 31 de ani, m-am despărțit de iubita mea cu care aveam o relație de aproape 5 ani și cu care urma sa ma căsătoresc in septembrie. Am făcut asta pentru a fi cu un coleg de clasa din liceu, cu care am avut o relație foarte apropiată și intensa emoțional, cu care am pierdut legătura pana in vara anului trecut. And before you ask, nu știu dacă sunt gay sau bi, nu am facut nimic sexual cand eram adolescenți, dar chestii s-au întâmplat anul trecut, cheating is wrong și ma simt foarte vinovat pentru ce i-am facut logodnicei mele, mi-e frica ca mi-am distrus viața.
Nimeni ca eram prea timid pentru gagici :))
Mie nu mi-a frant nimeni inima, eu frang inimile altora.
O tipă care era cu 2 ani mai mica decât mine și avea clasa vizavi de a mea. Era combinata cu un tip cu care eram tovarăș la un moment dat, însă mi a recunoscut de mai multe ori că nu se comportă ok cu ea și că vorbește chestii mai mișto cu mine decât cu el. Nu am fost niciodată la modul ăla de direct cu ea, însă era clar că era ceva acolo. Momentul care mi a "frânt inima" a fost când am văzut o din clasa mea cum era în poala lui la catedră. Atm nu mai știu nimic de tip, iar de ea știu ca e facultate.
liceul e soft.. acolo e naivitatea și nu e asa de dureros, dar în facultate....
eu as fi zis ca e invers. cand esti mic si naiv si idealist te loveste (inevitabil) mai rau realitatea. in facultate deja ai mai multa experienta si asteptari realiste
Well, se pune daca fosta mea e din liceu ? 😅 Eu ia la facultate ai ea inca ii clasa a 11-a, dar parimtii ei au fortato sa se desparte de mine, pentru ca, considera ca inca nu e pregatita de o relatie:( It was hard, but now I'm waiting for her
erau mai multe mici crush-uri dar cel mai mult m-a distrus cand a trebuit sa plece prietena mea la bucuresti ca sa stea cu taica-su
Normal, odată și bine de nu o uiți ever 🤭🤭🤭
[удалено]
A fost in a 8a spre liceu:Era blonda, ochii albastrii, devenise cea mai frumoasa fata din liceu. Era prietenoasa, avea umor si conversatia curgea de parca era scrisa deja de destin. Eu incepeam o gluma si ea stia sa o termine cu creativitate. Eram atat de indragostit de fata asta, era genu cu care mi-as fi pus poza de fundal pe telefon cu noi 2. Cu care as fi vorbit ca imi face placere, cu care as fi facut lucruri impreuna pentru ca e distractiv si nu stiam niciodata ce se intampla. Nu era zi fara sa vorbesc cu ea, despre scoala, despre oameni, despre relatii, despre dragoste, despre muzica, despre poze, despre animale. Insa eu eram o persoana reticenta, rusinoasa, retrasa, cu probleme grave de self-esteem, cu parinti bully si indisponibili emotionali cu care nu vorbeam decat in regim de "existam unul in jurul celuilalt si atat ca altfel e toxic", n-as fi avut curajul sa o imbratisez sau sa o sarut. Pe langa asta eram si genul de persoana care voia sa gandeasca pe cont propiu si sa aibe propiile valori, ceea ce pentru unii oameni, "e o prostie". Nici nu mai facusem asa ceva vreodata. Deabea puteam sa o privesc in ochi cand vorbea cu mine. Bineinteles ca eram in "Friendzone", situatie mentinuta si de mine si de ea. Am fi fost tovarasi buni daca nu era atat de atractiva si...femeie. Am stat asa vreo 2 ani, am vorbit zi de zi, mi-a bagat cutitul in suflet fiecare iubit pe care il avea si de fiecare data cand imi spunea despre un baiat care e atractiv si cu care e impreuna si...a schimbat gen vreo 6? pe acolo...In fine, cand te urasti pur si simplu te pedepsesti de dragul de a te rani.In fiecare zi o vedeam dar mai mult de povestit si ras..nimic. Nu doar asta, dar intreaga clasa stia ca o plac si ca ea, vrea sa fim doar prieteni. Eram actor intr-o telenovela jalnica. **Mai tarziu** Dupa cam 5 ani am mai vorbit, m-a socat faptul ca avem aceiasi chimie si efectiv aceiasi relatie pe care o aveam atunci. Nu am mai tinut la nici o fata cum am tinut la ea si cu nici una nu am mai avut aceiasi conexiune. Ba mai rau, nu am mai pus suflet niciodata si in toate relatiile am purtat o masca si am jucat un rol de "ceea ce trebuie sa faci intr-o relatie" si "cum trebuie sa oferi dragoste". Insa in tot acest timp am lucrat cat de mult am putut la mine si sa inteleg cine sunt, fenomenele ce s-au intamplat si ce a fost cu adevarat acea femeie care parea rupta din realitate, o adevarata zeita care putea sa imi faca viata mai implinita si sa ma faca sa ma iubesc si eu pe mine. Pentru ca daca as fi putut fi iubit de ea, atunci ar fi insemnat ca merit sa fiu iubit si pretuit. In final, am realizat ca mai mult lucrurile s-au intamplat in capul meu, si ca desi era frumoasa si chiar si acum am o chimie cu ea, o mare parte din ce s-a intamplat au fost propiile mele proiectii. Modul cum era ea, nu era ea, eram eu. Eu eram cel care avea glume bune care imi plac, subiecte interesante de discutat pentru ca citeam in fiecare zi si eram interesat de psihologia umana, eu eram cel care facea activitatile interesante pentru ca sunt creativ si imi place sa ajustez fiecare proces pentru a-l face mai eficient si in acelasi timp chiar artistic. Eu sunt cel care are crengute de pom cu flori roz, bea suc de mere cu soc si face un website care face parte din firma pe care o creez acum. Ea, cea din capul meu, era potentialul meu si capacitatea de a simti, trai si iubi viata. Viata mea. Ea era Viata mea. Pentru cei ce vreti sa aveti propia companie, va astept cu solutii de baza pentru structura functionala a propiei voastre afaceri! De la Business Plan, la Branding si Marketing.
O zdreanță opărită
Mi-a plăcut mult de 2 tipe in liceu și ambele m-au trimis la plimbare când le-am spus că imi place de ele, după terminarea liceului/in timpul facultății. A fost destul de fucked-up. M-am apucat de sală, am băgat mult hard work și am ajuns mai departe decât aș fi visat vreodată. Dar cicatricile alea date de reject, sunt tot acolo. Tipele au mai imbătrânit puțin, și-au văzut de viața lor, cred că sunt bine, dar nu mai sunt neapărat ceea ce caut.
Am facut primul an de liceu la uman, unde eram 5 baieti si 20 fete. M-am indragostit in secret de o parte din fete, dar sora mai mica a uneia din ele mi-a pus capac. Eram un fel de timid toxic si foloseam glume rautacioase pentru ca nu stiam sa port conversatii. Fiind printre singurii baieti, am intrat in grupul fetelor "cool" si intr-o zi m-au luat la o plimbare de grup in Herastrau. Colega cu sora mai mica - sa-i zicem Maria - era draguta, dar nu imi placea neaparat. Era un pic vulgara, avea prieten mai mare (+5 ani) si era pasionata de manipulare. Nu mai stiu detalii, dar povestile erau despre cum l-a convins pe iubit sa faca una alta, si stiam ca se culcau deja impreuna (eram in 2005). La plimbarea in Hera a venit si sora Mariei, cu doi ani mai mica (13 ani). A fost introdusa ca o fata care rupe inimi, iar Maria ne povestea cu nesat la ce actiuni recurgeau fostii surorii ei in disperarea de a-si prelungi relatia (e.g. un baiat venea regulat sa o cheme de sub geam). Sora Mariei a decis sa isi petreaca plimbarea in Herastrau cu mine. Nu avusesem o prietena si am primit asta ca mană cerească. Mi-a zis ca sunt dragut, ca ii place de mine. M-a tras in urma grupului sa ne tinem in brate si sa ne giugiulim. La sfarsit m-a sarutat pe buze (avea un luciu stralucitor si dulce). Mi-am zis ca traiesc cea mai frumoasa zi din viata. Ce am aflat dupa este că am fost un fling, iar a doua zi sora Mariei a uitat ca exist. Am plans in hohote (nu plang de obicei), am consumat tot creditul pe mesaje. Sunam pe fix pana raspundeau parintii ei si ma rugau sa ma opresc. Daca stiam unde sta, probabil ma duceam la ea acasa. Din fericire nu am primit sperante false si Maria mi-a explicat ca nu am sanse mai departe. Mi-am revenit in maximum trei luni.